PsihologPsihologieTerapie

Tulburarea obsesiv- compulsivă

Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă?

Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare de anxietate, ce are drept caracteristici faptul că persoana care suferă de acestă tulburare are obsesii (gânduri nedorite repetate, imagini persistente ce generează teamă) și compulsii (comportamente observabile sau acte mentale repetitive prin care persoana crede că își va reduce anxietatea cauzată de obsesii).

Obsesiile

Printre cele mai frecvente obsesii se pot aminti: teama de contaminare cu microbi, teama de a se răni pe sine sau pe cei dragi, teama de a comite fapte condamnabile, gânduri intruzive cu caracter religios (blasfemiator), gânduri intruzive cu caracter sexual, nevoia de ordine și simetrie. De cele mai multe ori obsesiile sunt total opuse sistemului de valori al persoanei în cauză, de exemplu un om foarte religios poate experimenta gânduri obsesive blasfemiatoare sau un părinte iubitor s-ar putea teme că își va răni copilul.  Este important de subliniat faptul că persoanele suferinde de tulburare obsesiv-compulsivă consideră că dacă se gândesc la anumite acțiuni negative este ca și cum le-ar săvârși.

Compulsiile

Compulsiile, numite și ritualuri, pot lua forma unor comportamente vizibile (persoana verifică în mod repetat dacă a închis ușa sau dacă a stins gazul) dar și a actelor mentale (numărare, repetarea în gând a rugăciunilor). Cele mai întâlnite compulsii sunt: spălatul excesiv pe mâini, aranjarea lucrurilor doar într-o anumită ordine, verificarea excesivă a încuietorii și numărarea.

Persoanele ce suferă de tulburare obsesiv- compulsivă sunt conștiente de natura exagerată a obsesiilor și compulsiilor lor însă nu reușesc să se oprească din a gândi obsesiv lucru ce conduce la manifestarea comportamentelor ritualice, compulsive având ca scop reducerea anxietății cauzate de prezența obsesiilor.

Care sunt consecințele tulburării obsesiv-compulsive?

     Nu toate ritualurile sau obiceiurile sunt compulsii. Cui nu i s-a întâmplat să verifice de două ori dacă a închis ușa sau a stins becul în bucătărie? Însă persoanele care manifestă această tulburare simt nevoia să apeleze la aceste comportamente de verificare de mai multe ori pe zi și în acest caz se poate spune că viața lor cotidiană este afectată. Aceștia nu își mai pot îndeplini cu succes sarcinile socio-profesionale sau familiale. Mulți clienți cu tulburarea obsesiv-compulsivă ajung să evite situațiile care le activează obsesiile, astfel se izolează, deteriorându-și relațiile cu familia sau prietenii dar și statutul la locul de muncă. De asemenea ei îi pot implica și pe cei dragi în realizarea compulsiilor. De exemplu o soție care îi impune soțului ca de fiecare dată înainte de a se așeza la masă să se spele pe mâini de fix 15 ori.

Modelul cognitiv-comportamental al tulburării obsesiv compulsive

Modelul cognitiv-comportamental explică modul în care o persoană ajunge să sufere de tulburarea obsesiv-compulsivă. Persoana în cauză poate trăi la un monet dat un eveniment ”declanșator” care va genera în minte un gând sau o imagine cu caracter intruziv pe care persoana o va interpreta în mod catastrofic. Întrebându-se frecvent, ce semnificație au aceste gânduri/ imagini, va începe o  monitorizare excesivă a acestora, precum și a emoțiilor negative (anxietate) cauzate de respectivele gânduri sau imagini mentale. De asemenea, ea va încerca din răsputeri să le oprească prin diverse strategii. Apoi persoana va întreprinde un comportament/ ritual de verificare menit să reducă acestă anxietate, ca în final să ajungă să evite situațiile similare evenimentului declanșator.

S-ar putea să vă interseze și https://stefanatirica.ro/atacul-de-panica/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *