Ia-ți copilul în brațe atunci când îl hrănești (chiar dacă îl hrănești cu lapte praf!), atunci când îi este frig, atunci când ceva îl doare, sau chiar atunci când e doar plictisit.
Atunci când tu treci prin perioade dificile, doar vocea unei persoane la care ţi mult, sau simpla prezenţă a unei persoane iubite te ajută să te liniștești mult mai ușor. Stresul tău se reduce imediat dacă o persoană dragă ție te ține de mână.
Copiii se nasc vulnerabili şi dependenţi. Ei au nevoie de o personă de ataşament, o persoană care să răspundă nevoilor lor. Atunci când le este frig, foame, sete sau simt orice fel de distres, copiii încep să plângă pentru a atrage atenţia şi pentru a primi ajutor în a-şi reduce distresul.
Copiii au nevoie de prezența noastră pentru a se dezvolta
Atunci când îl luăm în braţe cu o atitudine caldă, iubitoare şi atentă la nevoia copilului are loc stimularea a două sisteme neuronale de o importanţă majoră din creierul copilului. Primul sistem stimulat este cel al percepțiilor senzoriale asociate cu interacțiunile sociale: prin contactul cu faţa, mirosul, vocea, atingerea persoanei de atașament. În al doilea rând este stimulată rețeaua neuronală care mediază „plăcerea”. „Sistemul de recompensă”- responsabil cu producerea „hormonilor de fericire”/ „plăcere”- poate fi activat în mai multe feluri, reducând nivelul de stres. Calmarea anxietății, satisfacerea foamei, potolirea setei- toate au ca rezultat o senzație de plăcere și confort.
Creierul bebeluşului primeşte semnale din interior, sau din exterior prin simţuri dacă ceva nu este în regulă. Aceste semnale sunt percepute ca distres. Distresul poate fi reprezentat de foame, sete sau chiar anxietate dacă semnalele sunt noi sau percepute ca periculoase. Atunci când distresul dispare, bebeluşul simte plăcere sau confort. Acest lucru este posibil deoarece sistemul de răspuns la stres este interconectat cu aria din creier responsabilă de plăcere/recompensă, dar şi cu ariile care se activează atunci când simţim durere, disconfort sau anxietate. Datorită faptului că sistemele neuronale responsabile de relaționare şi mediere a plăcerii sunt interconectate cu sistemul de răspuns la stres, interacțiunea cu persoanele de atașament devine mecanismul principal de autoreglare emoțională.
Atunci când două sisteme neuronale sunt stimulate simultan, în mod repetat şi suficient se produce o asociere între cele două. În acest caz, atunci când îți iei copilul în brațe, ești atentă la nevoile lui, confortul pe care îl simte copilul este asociat cu succes cu interacțiunea cu tine. Acestă asociere are un rol deosebit de important în formarea ulterioară a relațiilor sănătoase.
Pentru a se dezvolta în mod corect, creierul are nevoie de stimulare. Pe măsură ce acesta se dezvoltă, el are nevoie de stimulare specifică. Mai mult decât atât, pentru fiecare abilitate şi sistem neuronal există o perioadă „sensibilă” de dezvoltare. Acest lucru presupune că dacă în perioada sensibilă creierul nu este suficient stimulat pentru a deprinde abilitățile şi pentru a se sedimenta asocierile între neuroni, în cele mai multe cazuri, acestea nu se vor mai realiza deloc.
Deși nu este cunoscută exact perioada sensibilă pentru dezvoltarea sistemului de atașament – sistem responsabil de relațiile interumane apropiate- studiile arată că primii trei ani din viața copilului au cea mai mare importanţă în formarea abilităților de a relaționa cu ceilalți în mod sănătos. Copiii au nevoie în acestă perioadă de afecțiune constantă, de șansa de a forma legături de atașament. Dacă nu are loc suficientă stimulare nu se va realiza asocierea dintre recompensă/ plăcere și interacțiunile umane.
Un prim pas pentru dezvoltarea sănătoasă a creierului bebelușului tău este stimularea lui. Aşa că ia-ţi copilul în brațe, legănă-l, hrănește-l, cântă-i, povestește-i, uită-te în ochii lui, zâmbește-i!
Sursa: B.D. Perry, M. Szalavitz- „The boy who was raised as a dog”
