Încercăm sa îi învățăm de mici pe copii reguli de siguranță: nu vorbi cu străini, nu accepta cadouri de niciun fel, nu pleca cu persoane necunoscute, nu lăsa pe nimeni să te atingă în zonele intime etc. împreună cu regulile de comportament în astfel de situații: spune „NU”, fugi, striga după ajutor etc. Pentru ca aceste mesaje să fie receptate şi integrate în mod corect, copiii au nevoie de un set de abilitați (de comunicare, motrice etc.) dar și de capacitate percepută de a face faţă situațiilor. De aceea, este foarte important ca ei să dețină conceptul de consimțământ. Să înțeleagă faptul că pot spune NU în situațiile în care li se se întâmplă lucrui pe care nu le doresc, sau care nu ar trebui să li se întâmple, cum ar fi, să fie îmbrățișați, pipăiți, sărutați etc. de persoane străine, îndepărtate sau chiar apropiate.
Atunci când vorbim despre consimţămât, cel mai adesea ne gândim la un accept, la o încuviinţare. Ca şi adulţi ne exercităm acest drept, dreptul de a consimţi, ori de câte ori situaţia o cere. Alegem să ni se aplice sau nu un procedeu medical,să vindem o proprietate comună, sau consimţim un contact fizic.
Dar atunci când vine vorba de copii noștri, lucrurile stau de multe ori puțin diferit. De multe ori suntem tentați să insistăm ca cei mici să ofere un pupic sau o îmbrățișare unei persoane apropiate nouă atunci când copilul nu dorește să facă acest lucru. Acest lucru nu este neapărat rău, întrucât, îi învață pe cei mici modele de socializare. Şi totuși… Aplicate prea des, aceste insistențe transmit indirect copilului un mesaj: „consimțământul tău nu contează”.
Cum să creştem copii – Psiholog
Cum puteţi „cultiva” un consimţământ sănătos copiilor dumneavoastră?
Respectaţi-le refuzul. Refuzul poate fi acceptat în diverse situaţii:atunci când nu doreşte să poarte o anume haină, când nu doreşte să mănânce ceva anume, sau când nu doreşte să fie îmbrăţişat sau pupat (nici chiar de dumneavoastră). Totuşi, „NU” nu este o opţiune atunci când este vorba de proceduri medicale necesare sau de mersul la şcoală, cu specificaţia că ar fi bine ca în aceste situaţii să le şi explicaţi de ce.
Întrebaţi-i întotdeauna înainte dacă doresc sau nu să ofere un pupic sau o îmbraţişare, indiferent că este vorba de părinţi, bunici, sau prieteni. Respectaţi răspunsul la aceste întrebări. Oferiţi-le posibilitatea de a face cu mâna, sau de a trimite un „pupic de la distanţă”, sau de a transmite un mesaj ( de exemplu: „ te pup!”, „te iubesc!” etc.)
Acordaţi atenţie refuzului celorlalţi. Respectarea consimţământului este la fel de importantă ca şi exercitarea lui. Atunci când copilul dumneavoastră se confruntă cu un refuz puteţi să îl întrebaţi: „Cum te simţi atunci când tu nu doreşti ceva şi ceilalţi nu respectă dorinţa ta?”. Aceste situaţii îl vor ajuta să îşi dezvolte, odată cu consimtământul şi empatia, respectul şi înţelegerea.
Încurajați-i şi pe ceilalți să respecte refuzul copilului. Chiar dacă este vorba de o bunică supărată că nu îşi primește pupicul de plecare, sau un prieten, este bine ca şi ei să înţelegă importanța refuzului cu mențiunea că probabil, nu va fi un obicei continuu, ci este doar o chestiune de moment(„Azi, copilul nu dorește să îţi dea nu pupic. Poate va dori data viitoare.”)
Cum să creştem copii – Psiholog / Psihoterapeut Ștefana Tirică – Cabinet psihologic Baia Mare
