Mituri despre terapie – Mediul virtual ne oferă o imagine deteriorată a ceea ce înseamnă de fapt terapia. Filmele nu portretizează imaginea corectă a ceea ce înseamnă de fapt procesul terapeutic. Astfel, persoanele care nu au participat niciodată la o ședință de terapie, rămân cu mituri legate de acest proces. Iată câteva dintre aceste mituri:
1. „Dacă merg la terapie înseamnă că sunt nebun” sau „slab”
Acestea sunt cele mai frecvente scuze pentru care oamenii refuză să meargă la un specialist. Cu toate acestea, cei care ajung în cabinetele de psihologie sau psihoterapie prezintă o gamă vastă de probleme, de la cele mai simple cum ar fi nevoie de autocunoaștere și autodezvoltare până la probleme complexe și tulburări severe.
Cele mai frecvente probleme cu care persoanele se prezintă în cabinetul meu sunt anxietatea, depresia, stresul de zi cu zi sau cel preovocat de schimbări majore în viață, probleme de relaționare, sau pur și simplu, dorința de a-și atinge potențialul maxim de dezvoltare.
Un terapeut este în fapt un antrenor al gândurilor. El are rolul de a te ajuta să depășești ușor și în cel mai adaptativ mod posibil barierele care apar în viața ta. Fiecare parcurs terapeutic este unic, adaptat fiecărui individ și problemelor lui specifice.
2. „Am prieteni/familie, nu am nevoie de un terapeut cu care să vorbesc”
Familia și prietenii sunt un real suport atunci când avem probleme. Avem nevoie și se sprijinul lor. Însă, un terapeut îți poate oferi o perspectivă nouă, nebiasată, obiectivă asupra problemei tale.
Mai mult decât atât, studiile privind eficienţa diferitelor forme de terapie, arată că în urma unui proces terapeutic de tip cognitiv-comportamental poți dobândi abilitățile necesare pentru a-ți gestiona mai ușor gândurile, emoțiile și comportamentele.
3. „Terapeuţii nu fac nimic. Stau numai acolo, îngâna ceva şi te întrebă cum te simţi”
În media, cel mai adesea, şedinţele de terapie sunt redate într-un birou în care terapeutul stă pe un fotoliu, notează, iar clientul vorbeşte culcat pe o canapea.
Adevărul este, că procesul terapeutic diferă în funcţie de paradigma în care lucrează terapeutul. În terapiile cognitiv-comportamentale, terapeutul este un „antrenor de gânduri”, iar cel care se antrenează în a dobândi noi abilităţi este clientul. Astfel, amândoi paricipă la dialog, ei fiind aşezaţi faţă în faţă. Terapeutul pune într-adevăr întrebări, dar acestea au rolul de a ghida clientul spre a-şi găsi propriile răspunsuri. Terapuetul trebuie să fie atent, empatic şi mai ales prezent în dialogul cu clientul din faţa lui.
mituri despre terapie – Ștefana Tirică – Psiholog Baia Mare
4. „Terapia mă va face să mă simt mai rău”
Terapeutul este o persoană străină în faţa căreia se presupune că ar trebui să te deschizi, să îi povestești cele mai ruşinoase, delicate probleme, sau traume severe prin care ai trecut. Este dificil să faci acest lucru din prima ședință, şi de fapt, nici nu este nevoie. Primele ședințe de regulă sunt ședințele în care relaţionezi cu terapeutul pentru a creea o relaţie de încredere, relaţie în care să simţi treptat că nu ești judecat şi mai mult, că eşti înțeles. Condiţia esenţială este să fi sincer cu terapeutul tău.
Mai apoi, intrând mai adând în problemă, sigur emoţiile tale vor creşte în intensitate. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă deoarece, până să mergi în terapie, fie ai evitat să te gândeşti la probleme distragându-ţi atenţia, fie ţi-ai găsit metode de a reduce emoţiile neplăcute. Dar toate aceste evitări au făcut ca problema să nu plece, să rămână „nerezolvată”.
Aşadar, DA, în primă fază s-ar putea să te simţi mai rău. Nu este uşor să ţi piept problemelor pe care le eviţi de multă vreme. Dar mai apoi, te vei simţi mult mai bine, mai uşurat şi vei avea intrumentele necesare pentru a gestiona cu succes emoţiile şi problemele care vor mai apărea pe parcursul vieţii tale.
Mituri despre terapie