Anxietatea socială, așa cum îi spune și numele, este o tulburare de anxietate des întâlnită care are drept caracteristică teama persistentă, resimțită de o persoană într-una sau mai multe contexte sociale. Aceste situații sociale pot fi: vorbitul în public, întâlniri amoroase, mâncatul/băutul în fața altora, folosirea toaletelor publice, discuții cu persoane în poziții de autoritate, mersul la petreceri, mersul la interviuri pentru un nou job, întâlnirea unor persoane noi. Persoanele cu anxietate socială se tem că vor spune/ face ceva caraghios și că ceilalți vor râde de ele. De asemenea aceștia se tem că vor fi judecați și umiliți dacă ceilalți le sesizează teama.
Desigur că anxietatea socială are mai multe grade de severitate, existând persoane anxioase social care resimt teama doar în câteva situații sociale (de ex. vorbitul în public astfel putem vorbi de anxietate de performanță) sau persoane cărora le este groază de majoritatea contextelor sociale. Mai mult de jumătate dintre clienții ce suferă de anxietate socială care ajung în terapie prezintă anxietate socială generalizată.
Evitarea contextelor sociale
Indivizii cu anxietate socială evită deseori situațiile care le provoacă teamă însă sunt momente în care aceste evenimente nu pot fi evitate. Atunci aceștia îndură situația resimțind un nivel crescut de teamă și jenă. Pe lângă teama de situații sociale ca simptome putem enumera și pe cele cognitive (blocaj în concentrare și/sau în vorbire), comportamentale (evitarea situațiilor sociale, comportamente de asigurare- de ex. dacă are mereu un pahar de apă în preajmă), fiziologice (tremor, palpitații, leșin, senzație de greață, amețeli, transpirații, roșeață în obraji, frisoane, valuri de căldură). Simptomele fiziologice pot ajunge la intensitatea unui atac de panică.
Anxietatea socială nu este același lucru cu timiditatea, prima fiind o formă mult mai severă a celei din urmă.
Anxietatea socială afectează o persoană din opt și de obicei apare la pubertate/adolescență (11-15 ani) însă poate surveni și la copii sub zece ani.
Factori declanșatori
Există o serie de factori posibili care duc la declanșarea acestei tulburări:
- factori genetici: persoanele cu anxietate socială au rude timide sau chiar diagnosticate ele însele cu tulburarea
- factori de mediu: experiențele timpurii în care au fost umiliți în public astfel dobândind teama de situații asemănătoare ajungând să le evite
- -stiluri negative de gândire: majoritatea persoanelor cu anxietate socială raportează gânduri automate negative (gânduri spontane care par logice deși reflectă percepții distorsionate și sunt asociate cu emoții negative) de genul: ”O să mă fac de râs în public.”, ”Ceilalți vor observa că mi-e frică.”. Aceștia au așteptări nerealiste de la propria persoană (”Nu ar trebui să mă tem în nicio situație.”) și stima lor de sine este scăzută.
- lipsa abilităților sociale (de ex. adresarea întrebărilor, inițierea relațiilor de prietenie): mulți indivizi afectați de anxietate socială nu dețin abilități sociale deoarece nu au avut ocazii pentru a le achiziționa, lucru care le poate crea dificultăți însă unii au suficiente abilități dar se tem să le folosească.
2. Care sunt consecințele anxietății sociale?
Anxietatea socială poate să aibă consecințe serioase pe termen lung astfel majoritatea celor care au această tulburare au puțini prieteni sau deloc, având o viață socială total nesatisfăcătoare deși ei își doresc cu ardoare să inițieze și să mențină relații sociale. Aceștia se simt singuri, deseori nu au un partener de viață. De asemenea anxietatea socială le poate afecta în mod grav viața academică sau cea profesională. În ciuda faptului că sunt înzestrați intelectual aceștia pot abandona studiile universitare sau chiar liceul pentru a evita să fie evaluați de profesori de ex. sau pot avea dificultăți la job, evitând să țină prezentări în ședințe sau să abordeze șefii sau colegii.
3. Modelul cognitiv-comportamental al anxietății sociale
Acest model explică faptul că o persoană poate exeperenția anxietatea socială (în baza unei vulnerabilități biologice sau/ și a unei situații sociale anterioare stresante) când se confruntă cu o situație socială. Atunci i se activează credințele (de ex.”Trebuie să fac o impresie bună”) ceea ce duce la anticiparea pericolului social (de ex”Voi spune ceva stupid.”) și apoi la procesarea sinelui ca obiect social (își formează o imagine rigidă despre cum arată și e convins că ceilalți îl văd așa). Aceste credințe declanșează simptomele emoționale (teamă, rușine) și fiziologice (transpirații, palpitații, tremuratul vocii, roșeață). Pentru a reduce aceste simptome fizice sau emoționale persoana va recurge la comportamente de asigurare (de ex. vorbește rar de teamă că îi va tremura vocea, nu privește în ochi interlocutorul pentru a nu se intimida) și în final la evitarea interacțiunilor sociale.
S-ar putea să vă intereseze și Atacul de panică
